Postul Crăciunului stă sub semnul şezătorilor, al pregătirilor pentru iarnă, al sărbătorilor precreştine dedicate lupului, al purificării sufletului și trupului pentru primirea Naşterii Mântuitorului. Vestind totodată și sfârșitul anului, Postul Crăciunului poartă amprenta unor străvechi sărbători solare dominate de ritualuri apotropaice, de magie premaritală, precum
„Ca Sf. Mihail, nici un sfânt nu e așa puternic, căci lui i-a dat Dumnezeu să poarte soarele și luna. El face vara, dând drumul soarelui mai pe sus, de e ziua mare, și lunei mai pe jos, de e noaptea mică; – precum și
Pentru comunitățile păstorești, noaptea de 25 octombrie a avut însemnătatea pe care o are Revelionul pentru noi. Stâlp de hotar între cele două anotimpuri pastorale, sărbătoarea celebrează moartea şi renaşterea lui Sâmedru/ Sumedru, divinitate de origine indo-europeană, protectoare a tagmei păstorilor. Se povesteşte că
Acum, între vernisaj și finisaj, între stări vechi și lumi noi, simt nevoia să scriu despre lucrările Dianei Manole. Pentru că în fața lor am fost oglindă. Și, mai ales, pentru că mi-au transmis, dincolo de rigoarea compoziției, a sensibilității culorii sau a plasticității tușei,
Am lăsat să treacă sărbătoarea creștină, pentru a povesti despre divinitatea celebrată în vechime. Așa cum se întâmplă în cazul marilor sărbători de peste an, ziua de 14 octombrie (marcată în calendarul creștin de prăznuirea Sfintei Cuv. Parascheva) este grefată pe o sărbătoare precreștină, de
Brumărel i se spune lunii octombrie prin satele noastre iar oamenii așteaptă începând de acum bruma de argint, întâia vestitoare a zăpezilor iernii. Despre Brumărel se povestește că ar fi un fecior frumos cu inima de gheață și că, atunci când trece călare, iarba îngălbenește
Joia trecută povesteam despre Ziua Crucii și spuneam că în Calendarul Popular apare drept Zi a Șarpelui. În vechime, anul era împărțit în două anotimpuri: vara, cu începere de Alexii (17 martie) și iarna, ce venea odată cu „închiderea pământului”, de Ziua Crucii (14 septembrie).
Praznic mare este pe 14 septembrie în calendarul Bisericii Ortodoxe - Înălțarea Sfintei Cruci - iar în calendarul popular, zi de hotar între vară și iarnă - Ziua Crucii sau Ziua Șarpelui. În vechime, anul era împărțit în două anotimpuri: vara, cu începere de Alexii
Trăim un timp dinamic și circular care s-a deschis după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, (Sântămăria Mare) și se încheie pe 8 septembrie, de Nașterea Maicii Domnului (Sântămăria Mică). Se numește Între Sântămării și este de mare însemnătate pentru toate calendarele ce compun Calendarul Popular: cel
„Fiecare casă are înger, fără înger nu se poate. Îngerul vine în toată ziua, până la miezul nopții, că el tot ce se întâmplă în casă știe… El intră iute de se uită și iar se duce”. (Elena Niculiță-Voronca, 1907) Peste casele din satele noastre îngerul