Decodată în cheie mitologică, expoziția de la Galeria Rotenberg-Uzunov, propune un nou început de lume. Mai bună, mai frumoasă, mai pură, mai altcumva. Fiecare tablou mimează eternitatea. Elementele-simbol sunt afișate aproape ostentativ, privitorul nu le poate rata. Nudul nu este dogmatic. Oul, da. Legenda naşterii lumii din oul mitic este întâlnită la egipteni, celţi, greci, fenicieni, hinduşi tibetani, japonezi, la populațiile din Siberia şi Indonezia. Chinezii cred că Cerul şi Pământul sunt un ou enorm, făcut de o găină magică născută din haos, indienii explică începutul genezei prin scoaterea Oului de Aur din apele primordiale iar incașii, prin trimiterea de către Soare a trei ouă pe pământ: unul de aur, din care au ieșit bărbații nobili, unul din argint din care au ieșit femeile lor și unul din aramă din care a ieșit poporul. Tibetanii consideră că din cele cinci elemente primordiale (aerul, apa, focul, pământul şi lemnul) ar fi apărut Oul Ancestral, din el ar fi ieşit un lac alb, apoi alte ouă întruchipând cele cinci simțuri, bărbații și femeile. Oul cosmic, simbol arhetipal al tuturor începuturilor, apare în toate mitologiile, pe toate continentele.

În pictura Dianei, nuditatea nu e nici convențională, nici canonică, nici exacerbată. E biologică, ușor mistică, vulnerabilă prin sinceritate. E senzuală, pură, necoruptă. Înainte și dincolo de păcat. Din punctul meu de vedere, singura prezență erotică din acest ciclu de lucrări este Cerbul. În aproape toate culturile străvechi ale lumii (carpatice, musulmane, altaice, maya, pueblo), Cerbul este asemuit Arborelui Vieții și considerat simbol al fecundității, renașterii, al nemuririi prin reînnoire ciclică. În cosmogoniile amerindiene, prin mugetele lui, cerbul/elanul trezește viața creată. Pentru chinezi, coarnele cerbului au virtuții afrodisiace. Cu toate că, în lumea celtică, simbolismul cerbului este relaționat cu stările primordiale iar în legendele cambodgiene apare drept animal solar „cerbul de aur”, chemarea lui – sălbatică și răgușită – îl transformă în majoritatea culturilor într-un simbol al erotismului și sexualității. În colindele de la noi, Cerbul este substitutul mirelui, simbol al virilității. Venerat în vechime, imaginea lui coincide cu reprezentarea zeului patern al carpato-dunărenilor: copacii își lăsau în jos ramurile ca să-l hrănească, divinități mito-folclorice ale pădurii călătoreau în trăsuri trase de cerbi, coarnele lui erau considerate sacre și constituiau obiecte de cult.

Pe aici m-au purtat lucrările Dianei Manole, mi-au fost refugiu și nemărginire, prizonierat și eliberare. Rămân tributară lor și a revelației că, dincolo de new art media, performance art, virtual art, pictura respiră atemporal și definitiv, în ritm contemporan. Cât despre Diana, nu găsesc niciodată cuvinte… și întotdeauna aș vrea să scriu ceva și despre ea … acum am noroc cu Neruda: „Eu, într-o piață, ori într-o mare de mâini, /pe ale tale le-aș recunoaște,/ca pe două păsări albe,/ deosebite/ de toate păsările!”

Articolul Cronică mărturisită. Diana Manole – BACK TO NATURE apare prima dată în Iulia Gorneanu.

Într-o epocă a unei globalizări galopante, clivajul dintre calitățile temporalității și transtemporalității proiectate asupra tradiției face ca satul să devină un univers muzeal, al amintirii, al documentului, înainte de a fi dispărut în mod real. Odată cu el, întregul nostru fond mitologic rămâne într-o zonă exclusiv livrescă, în loc să fie sursă de inspirație, creativitate, informare. Ne confruntăm, astfel, cu o moștenire culturală aproape inoperantă, a cărei identitate a fost somată mereu să-și legitimeze consistența.

Observând acest lucru, unul dintre artiștii contemporani cu un stil și o traiectorie deja definite, Paul Hitter, s-a simțit responsabil să încerce să schimbe lucrurile și lumea. După o documentare excepțională, Hitter a reușit să descifreze în cod urban mito-divinitățile din Panteonul Românesc, aducându-le în contemporaneitate.

Mai mult, prin demersul său plastic, artistul și-a propus conectarea prin imagine a tinerilor cu propria lor identitate, cu povești și legende, cu miturile fundamentale ale românilor. Lucrările, dincolo de personaje, conțin elemente narative care incită privitorul să treacă dincolo de simbol și semn, într-un trecut mitic, niciodată istoric, bazat pe un sistem de judecăți și valori, fundamentat pe relicte totemice, protocreștinism, o literatură orală fabuloasă.

În mito-filozofia populară, începând cu 1 ianuarie, Zeul-An crește, întinerește, se maturizează, devine „moș”, apoi moare și reînvie odată cu timpul calendaristic, parcurgând un drum circular, fără de sfârșit. Anul, anotimpul, săptămâna, luna, ziua sunt personaje care se nasc, trăiesc şi mor. Astfel, timpul ia chipul unor divinități tinere la început de an (Sânvasii, Sântoader, Sângiorz, Floriile, Sânzienele, Ielele), apoi se maturizează (Sântilie, Sâmedru, Sântandrei, Sfânta Vineri, Inătoarea, Crăciuneasa), devenind Moș/Babă la sfârșit de an (Moș Niculae, Moș Ajun, Moș Crăciun, Baba Dochia), cu precizarea că, de-a lungul vremii, început de An Nou au fost zilele de 25 decembrie, 1 ianuarie și 1 martie.

În urmă cu un an, Paul Hitter a început o cartografiere atât a imaginarului popular, cât și a structurilor plastice de tip semn-simbol, considerând acest lucru nu doar o trecere întru inițiere, ci și o normă comunitară cu orizont metafizic. Relevanța proiectului nu constă doar în unicitatea lui. Reprezintă un demers identitar, cultural, educațional și, nu în ultimul rând, o conectare prin artă cu istoria mitică balcanică, al cărei strat străvechi este comun.

Până acum, Paul Hitter a spus povești în stilul curentului inventat de el – „expresionism balcanic” – despre Miorița, Meșterul Manole, Zburătorul, Știma Apei, Cățelul Pământului, Sântoaderul, Ielele, Paparudele, Baba Dochia… Așteaptă cuminți să le vină rândul pe pânză alte divinități ale Panteonului nostru, unele dintre ele regăsindu-se și în cultura tradițională a altor popoare. În plus, lecția de cunoaștere a Panteonului Românesc propusă de Paul Hitter se desfășoară firesc, lăsând porți deschise spre explorare și cercetare personală. Mitologia e vie, povestea merge mai departe.

Articolul PANTEONUL ROMÂNESC ÎNTR-O VIZIUNE CONTEMPORANĂ apare prima dată în Iulia Gorneanu.

IA, SEMNE ȘI POVESTE  – Banca Națională a României, București, 2014

IA –  CATSHEUVEL Festival – Haga, 2014

VEȘMÂNTUL ȚĂRĂNESC, VEȘMÂNT REGAL –  ICR – Paris, 2016

VEȘMÂNTUL ȚĂRĂNESC DE LA ARHAIC LA FASHION –  Expoziție itinerată prin programul Artă contra Drog, parte a campaniei Salvează o frântură de RomânIE. București, Brașov, Sibiu, Albă Iulia, Târgu Mureș, Zalău, Cluj-Napoca, Satu Mare, Oradea, Arad, Timișoara, 2015                                 

ELEGANȚĂ ȘI TRADIȚIE ÎN MODA FEMININĂ. De la Belle Époque la interbelic. Muzeul Național         Cotroceni, București 2016.

http://www.muzeulcotroceni.ro/evenimente/2016/30%2003_moda.html

EXPOZIȚII CURATORIATE  

The rest is … yesterday. Galeria Galateca, București 2013

 http://www.galateca.ro/arhiva/the-rest-is-yesterday.html

Măiastra – povestea nespusă a iei. Galeria Galateca, București  2013

http://www.galateca.ro/arhiva/maiastra-povestea-nespusa-a-iei.html

Mircea Roman – portret de autor. Galeria Galateca, București 2013

http://www.galateca.ro/arhiva/mircea-roman-in-premiera-la-galateca.html

RONATIV 3 Grații, Galeria Galateca,  București 2014

http://www.galateca.ro/arhiva/ronativ-3-gratii.html

IA – Poartă spre infinit, Galeria Galateca, București 2014

http://www.galateca.ro/arhiva/ia-poarta-spre-infinit.html 

Costumul țărănesc, veșmânt regal. Festivalul Ambasadelor, Biblioteca Națională a României, București 2015

http://www.festivalulambasadelor.ro/f1program.html#collapseOne

COLECȚIA MEA

Colecția mea are două suflete: unul este generator de conversație identitară, obiecte țărănești ale căror pattern-uri vin din străvechime, fiind exemple de design colectiv de mare excepție și rafinament (ii, marame, fote, vâlnice, salbe, oprege, paftale, fotografii etnografice, ceramică, mobilier) iar celălalt aduce în actualitate feminitatea și candoarea femeilor de la sfârșitul  secolului al  XIX-lea  – începutul veacului XX (dantele, poșete, pălării, umbrele de soare, bijuterii, carnețele de bal, pantofi, reviste și fotografii). Inspirată de personalitatea Reginei Maria a României, colecția include cărți rare, unele cu autograful reginei, dar și celebrele reclame pe care ea le-a făcut în epocă.

Prin expunerea colecțiilor mele aș vrea să transmit mesajul că există un „stil Regina Maria” care, asemenea stilului victorian, a inspirat doamnele din perioada în care a trăit iar acum, dincolo de timp, continuă să ne inspire și să ne ajute să-i ducem povestea mai departe.

Articolul Expoziții apare prima dată în Iulia Gorneanu.