Todorusale. Dezlănțuirea Zânelor, Măiestrelor…

Am intrat în cea de-a a patra săptămână de după Paști, timp hotar de mare însemnătate în Calendarul Popular, cunoscut sub numele de Săptămâna Rusaliilor. Cea mai important moment este astăzi, când Sântoaderii, patroni ai primăverii, le vor investi pe cele șapte zâne Rusalii cu puterea de a guverna vara. Drept mulțumire, Rusaliile le vor dări buchețele de flori în care vor pune o plantă magică, numită dumbravnic sau todoruse.

De la numele acestei plante, ziua de miercuri poartă numele de Todorusale. Și cum sărbătoarea cade întotdeauna la jumătatea dintre Paști și Rusalii, i se mai spune „Strat de Rusalii”, denumirea fiind un împrumut din bulgară, unde „strieda” înseamnă „mijloc”.

Și pentru că astăzi zânele Rusalii se veselesc împreună cu frații lor, Sântoaderii, ziua lor se cere respectată prin nelucru. Bătrânii spun că cine merge la câmp sau lucrează pe lângă casă este ridicat în vârtejuri de pe pământ şi “smintit” de boala Rusaliilor, grindina se abate peste sat, apa se revarsă peste ogoare, pomii se usucă şi casele iau foc.

Zânele Rusalii, Dânsele, Ielele, Măiestrele, Frumoasele, Domniţele, Muşatele, Fetele Câmpului, Împărătesele Văzduhului…

Despre Rusalii se povestește că sunt fiicele lui Rusalim Împărat, moarte fecioare. Se crede că după ce părăsesc mormintele în Joia Mare pentru a petrece Paştile cu cei vii, zânele nu mai vor să se întoarcă în lumea lor și bântuie satele și pădurile asemenea Ielelor. Femeile se tem de zânele Rusalii și, pentru a le face să plece, le aduc ofrande, împărțind de pomană în ajunul sărbătorilor patronate de ele: Todorusele, Duminica Rusaliilor, prima zi din postul Sfântului Petru. La rândul lor, bărbații intră în jocul magic și apotropaic al Călușarilor.

Începând de astăzi și până de Rusalii, țăranii poartă pelin la brâu, usturoi în sân, înfig un craniu de cal în stâlpul porții și nu le mai pronunță numele, de frică să nu le cheme. Le spun Dânsele, Ielele, Măiestrele, Frumoasele, Domniţele, Muşatele, Fetele Câmpului sau Împărătesele Văzduhului. Se povestește că fiecare zână ar avea un nume de femeie, dar pe acestea numai vrăjitoarele le cunosc. Seducătoare, zburdalnice, tinere şi frumoase, asemănătoare Nimfelor, Naiadelor şi Dryadelor, Rusaliile dansează în horă iar locul însemnat de ele rămâne pârjolit. Sălașul lor poate fi în văzduh, pe mal de apă, în peșterile munților sau în scorburile copacilor. Apar uneori întrupate în tinere fete cu veșminte străvezii, purtând coronițe de flori și părul despletit, făpturi iluzorii ce vrăjesc oamenii prin cântecele și dansurile lor. Ele nu au viață individuală, umblă întotdeauna în ceată, sporind pericolul unei posibile întâlniri.

Constituirea cetei Călușarilor

Dacă din nebăgare de seamă calci pe locul unde au dansat Rusaliile, înnebunești, dacă din întâmplare le auzi cântecul, amuțești iar dacă bei apă din izvoarele lor, pedepsele sunt atât de grele încât numai jocul căluşarilor le mai poate dezlega. Boala pricinuită de zânele Rusalii e nepământeană și aproape fără de leac, un fel de stare de transă căreia țăranii îi zic “luat de Rusalii”. Într-o stare asemănătoare intră și ceata Călușarilor în timpul jocului magic și vindecător. Ceata feciorilor Călușari se constituie astăzi, la mijlocul perioadei dintre Paști și Rusalii, în miercurea numită Todorusele/Todorusale, pentru a apăra hotarele satelor de forțele demoniace ale frumoaselor zâne.