399
post-template-default,single,single-post,postid-399,single-format-standard,stockholm-core-2.4.5,select-theme-ver-9.12,ajax_fade,page_not_loaded,menu-animation-line-through,,qode_menu_,wpb-js-composer js-comp-ver-7.9,vc_responsive

 Săptămâna Luminată

În Calendarul Popular săptămâna aceasta se numește Săptămâna Luminată și aduce timp înnoit, ceruri deschise, dar mai ales străvechi ceremonialuri funerare practicate încă în hotarul satelor noastre: „Lioara” în Bihor, „Masa Moșilor” în cimitirele din Maramureșul Voievodal și Țara Lăpușului, „slobozirea apelor pentru morți” în Mehedinți. Alte obiceiuri precum „Plugarul”, „Tânjeaua”, „Udatul” ori „Stropitul fetelor”, care odinioară constituiau importante practici magice de protecție, fertilizare și purificare, astăzi au devenit doar simple pretexte de socializare, axate pe aspectul ludic al momentului.

Ziua de ieri a deschis ciclul Marților Oprite, aducând stricte interdicții de muncă dar și mult așteptatele frății de cruce, jurăminte juvenile făcute într-un cadru ritual solemn, care marchează despărțirea de copilărie și trecerea într-o altă etapă a vieții. Înfârtățirea se poate face „pe pâine”, „pe sânge”, „pe cruce”, „pe datul mâinii” sau „pe păr”. Tinerii, fete și băieți, își fac cununi, schimbă ouă roșii între ei, înconjoară pomul înflorit într-un parcurs circular, magic, apoi se prind fârtați/frați/veri/surate/mătcuțe până la moarte. Este un legământ foarte puternic, respectat cu sfințenie: „…fraţii de cruce sunt doi prieteni foarte intimi, gata să sară în foc şi în apă unul pentru altul. Deviza fârtaţilor este iubirea până la moarte. Nu se ceartă şi nu se trădează, fie chiar moarte de om; un frate de cruce valorează mai mult decât un frate bun, tainele lor nimănui nu şi le spun.” (Em. Elefterescu, 1924)

Astăzi e Sfânta Mercurie, zi luminată, favorabilă lucrului câmpului, în care tinerii merg la pădure după flori și bețe de alun.

Mâine va sta sub semnul Joii Nemaipomenite sau Necurate din seria nefastă a Joilor de după Paști. Acestea se mai numesc „Joi Domnești” iar la sate se țin împotriva trăsnetelor, a grindinei, a secetei, a ploilor rele… Este ziua în care se udă ritualic semănăturile, se ocolește hotarul satului formând un cerc magic, de apărare, se îngroapă ouă roșii în pământ, pentru rod și belșug, se dă de pomană și se „slobozește” apa pentru morți. Se crede că în prima joi de după Paști, dacă ești bolnav și te culci în pădure, sub un frasin, îți visezi leacul.

Urmează Vinerea Scumpă sau Fântânuța, zi în care se prăznuiește Izvorul Tămăduirii iar apa e tributară magicului, a puterii miraculoase de vindecare.

Sâmbăta Tomii -prima din ciclul celor nouă Sâmbete Interzise- și Duminica Tomii -numită și Paștile Mic sau Paștile Morților- sunt adevărate zile-ecou ale sărbătorii pascale în lumea de dincolo. Sunt zile de pomenire, în care se împart ofrande pentru morții uitați.

Iulia Gorneanu

No Comments

Post a Comment