Sărbători matriarhale în miez de vară: Ciurica și Circovii Mărinei

În mito-filozofia populară, focul este proiecția Soarelui pe pământ, simbol al regenerării și al purificării. Cu toate acestea, aspectul distructiv al focului s-a cerut patronat de o pleiadă de divinități malefice, aducătoare de secetă, fierbințeală, pârjol. Sântilie împreună cu sfinții, frații și surorile lui – Ana-Foca (1 iulie), Pricopul (8 iulie), Pâliile/Panteliile (19 iulie), Ilie Pălie (21 iulie), Sf. Foca (23 iulie) și Pantelimon (27 iulie) – desemnează cea mai toridă perioadă a anului. Acest interval de timp este marcat de nenumărate și severe interdicții de muncă, cu scopul de a feri recolta de primejdia focului iar pe membri familiei, de boli aducătoare de „fierbințeală”. În aceste zile, oamenii nu au voie să folosească cuptorul, nu lucrează pământul, dăruiesc apă și fructe călătorilor. Celor ce trăiesc în hotarul satului, nu le e deloc ușor să respecte aceste zile din calendarul popular. E vremea când se muncește de la răsăritul până la apusul soarelui, se merge la seceriș, se scoate ceapa și usturoiul din straturi ca să nu încolțească, se pregătesc podurile și hambarele pentru a depozita recoltele, se seamănă pentru a doua oară varza și spanacul, se sapă viile și se curăță buruienile, ca să nu se strice strugurii…

CIURICA – ZIUA FEMEILOR

Una dintre cele mai interesante zile ale lunii este astăzi, pe 15 iulie. I se spune Ciurica iar denumirea ei provine din contopirea numelor Sfinţilor Mucenici Chiriac şi Iulita. Cu toate acestea, sărbătoarea nu amintește prin nimic de martiriul celor doi sfinți… Ciurica a rămas în imaginația oamenilor o divinitate feminină care „ciuruie în bătaie” pe cei care lucrează de ziua ei. Mai mult, în această zi se crede că femeile au puteri și, mai ales, drepturi speciale, că pot să le poruncească bărbaților, să-i pedepsească și chiar să-i bată.

Ecou al unor străvechi sărbători matriarhale, regăsite şi în alte momente de peste an, cum ar fi „Tontoroiul Femeilor” de la Bobotează sau „Spolocania” din prima zi a Postului Mare, Ciurica este, potrivit etnologului Antoaneta Olteanu, „patroana unei confrerii feminine deosebit de puternice, care conferea inițiatelor forța necesară pentru a lupta cu armele bărbaților într-o societate masculină, ce a înlocuit vechea societate matriarhală”.

În această zi, de obicei caniculară, femeile nu lucrează deloc, țin sărbătoarea ca să nu le bată bărbații în restul anului și spun că e zi cu primejdie, rea de boală, de pagubă, de foc, de lup. Este o zi din miez de vară, în care femeile devin stăpânele bărbaților iar soarele activează magia plantelor tămăduitoare…

• „Ciurica se ţine de femei, ca să le ajute cu ce ar voi contra bărbaţilor. (…) În ziua de Ciurica, femeile să ciuruie boabe de porumb prin curte şi să-i ia de păr pe bărbaţi şi să-i bată, ca să le meargă bine tot anul.” (Th. Speranţia – Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgânești, 1907)

• „În această zi femeile nu lucrează absolut nimic, nu scot nici gunoiul din casă, nu împrumută nici foc, căci e o zi cu primejdie, rea de boală, de pagubă, mai ales pentru vite.” (Tipologia folclorului. Din răspunsurile la chestionarul lui B.P. Hașdeu, autori Ion Muşlea și Ov. Bîrlea).
• „Dacă femeile vor lucra de Ciurica, tot anul le vor bate bărbaţii. Femeile se păzesc să fie bătute sau chiar să le pună mâna-n cap, altfel tot anul vor fi bătute sau ciuruite.” (Tipologia folclorului. Din răspunsurile la chestionarul lui B.P. Hașdeu, autori Ion Muşlea și Ov. Bîrlea).

• „Se zice că femeile nu prea ştiu când e Ciurica, că în acea zi ele au dreptul de a bate pe bărbaţi. Şi-ar face-o, dar li se pune o condiţie cam grea: în acea zi să facă un ţest, să-l usuce până seara şi să şi coacă în el o turtă, apoi, după ce va mânca din acea turtă cu toţi ai casei, poate să ia la bătaie pe bărbat.”(Th. Speranţia – Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgânești, 1907)

• „Oamenii serbează în această zi pe Chiric mai mult de frică, căci, zic ei, Chiric, când s-a făcut sfânt, împreună cu mamă-sa, Iulita, era numai de trei ani şi era şi şchiop. Să te ferească Dumnezeu de bătaia chiorului şi de dragostea şchiopului, ori de omul însemnat, să-ţi tai poala şi să fugi (Tudor Pamfile – Sărbătorile la români).

CIRCOVII DE VARĂ

Ciurica este prima zi din ciclul Circovilor de Vară. Așa cum Circovii de Iarnă marchează miezul iernii, Circovii de Vară din mijlocul lui Cuptor ne aduc cea mai toridă perioadă din an. Li se mai spune Circovii Mărinei, denumire preluată din calendarului bisericesc, ale cărui praznice sunt grefate, aproape întotdeauna, pe străvechi sărbători precreștine. În calendarul ortodox, sărbătoarea Sfintei Mucenițe Marina cade pe 17 iulie, în plin interval sacru al Circovilor de Vară, când oamenii se odihneau și petreceau preț de o săptămână. Acum, sărbătoarea s-a restrâns la trei zile, cuprinse între 15 și 19 iulie, în funcție de zonă, trei zile în care e interzis cusutul, țesutul, torsul, prelucrarea lânii și a pieilor de animale, precum și mersul la câmp în a doua parte a zilei.

E una dintre sărbătorile „periculoase”, respectate de țărani mai mult de frică, asta pentru că în imaginarul popular Circovii de Vară sunt niște divinități feminine demoniace care pot provoca furtuni, vârtejuri, tunete, fulgere, prăpăd mare în turmele de vite. Și, pentru că Sf. Marina este protectoarea sufletului copiilor morți, ziua ei este ținută îndeosebi de femeile gravide și de tinerele mame, pentru sănătatea copiilor lor.

În veacurile trecute, majoritatea țăranilor nu știau carte. Atunci, ca să țină minte mai ușor sărbătorile mărunte de peste an, mai ales când urmau unele după celelalte, le uneau sub semnul uneia singure. Așa s-a petrecut atât cu Circovii de Iarnă (Sf. Petru de Iarnă, Sf. Antonie, Sf. Atanasie şi Sf. Chiril, prăznuiți pe 16, 17 și18 ianuarie) cât și cu perechea lor din miezul verii, Circovii de Vară (Sf.Mc. Chiric și Iulita, Sf. Mc. Atinoghen, Sf. Mare Muceniță Marina). Denumirea de „circovi“ este împrumutată din slavonă („ţerkovnâie sviata“) și înseamnă „Sfinţii Bisericii“.

Chiar dacă astăzi sărbătoarea cuprinde prăznuirea acestor sfinți ai bisericii, mentalul popular a rămas profund ancorat în prezența unor divinități străvechi, deosebit de active în aceste zile de miez de vară. Sunt zeități rele care îi pedepsesc aspru pe cei care nu le respectă zilele, abătând gheață și foc asupra semănăturilor iar oamenilor aducându-le o boală ciudată, numită Luatul din Circovi. Se povestește că este asemănătoare cu Luatul din Căluș, fiind, practic, un fel de vrajă de care se poate scăpa doar cu anumite descântece și ierburi de leac. Pe lângă faptul că zilele Circovilor au o individualitate puternic marcată, ceea le sporește și mai mult misterul este faptul că sunt considerate subiect tabu: „Această sărbătoare n-o spune popa, că-i moare preoteasa”.