Început de Brumar. Arhanghelii - Iulia Gorneanu
525
post-template-default,single,single-post,postid-525,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,select-theme-ver-3.7,menu-animation-line-through,wpb-js-composer js-comp-ver-5.0.1,vc_responsive

Început de Brumar. Arhanghelii

Ca Sf. Mihail, nici un sfânt nu e așa puternic, căci lui i-a dat Dumnezeu să poarte soarele și luna. El face vara, dând drumul soarelui mai pe sus, de e ziua mare, și lunei mai pe jos, de e noaptea mică; – precum și iarna, dând drumul lunei mai pe sus și soarelui mai pe jos, de e ziua mică și noaptea mare. Sub mâna lui sunt toate vietățile și oamenii, atât cei vii, cât și cei morți. Toamna, când e ziua lui, atunci se desparte vara și el dă vietățile în mâna lui Sf. Neculai de le poartă și le hrănește pân’ la Iordan, ș-atunci când se sfințește agheasma și bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă și toate vietățile se împrăștie, merg iar la mâna Arhanghelului. De Arhanghel, să aprinzi o lumânare la biserică și aceea luminează în veci.” Așa i-a povestit Elenei Niculiță-Voronca, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Toader Ostafi, țăran din Roșa, un sat din apropierea Cernăuțiului.

În Calendarul Popular, lunii noiembrie i se spune Brumar, Promorar sau Vinar. Este vremea în care fierbe mustul și se transformă în vin, licoare folosită odinioară în bețiile rituale închinate zeului trac Dionysos iar acum consumată în mod tradițional la marile praguri și sărbători de peste an. Oamenii îngrijesc pomii pentru a da rod în anul ce vine, curăță gardurile și curțile, se pregătesc pentru iarnă. Este o luna ce stă sub semnul sărbătorilor precreștine (Filipii de Toamnă, Ziua Lupului, Ziua Strigoilor), al sărbătorilor creștine (Cosmandinul, Sfinții Arhangheli, Ovidenia, Sântandrei), al șezătorilor și al postului Crăciunului.

Cosmandinul

Întâia zi a lunii, cunoscută sub denumirea de Vrăcel sau Cosmandin, este consacrată leacurilor băbești și ritualurilor de medicină populară. Denumire este, de fapt, o contopire a numelor sfinților Cosma și Damian. „Doctori fără arginți”, despre ei se povestește că umblau prin lume și îi tămăduiau pe bolnavi, fără a pretinde niciun fel de plată. Așa se explică faptul că sunt adesea pomeniți în descântece sau invocați atunci când se prepară leacuri din plantele de leac culese peste vară. „Amin! Amin!/ Cosmă, Damian!/ Unde purcezi, / Codrii ciuntezi,/ Toate fântânele/ Toate izvoarele, / De mâluri,/ Și de gloduri/ Să le curățești,/ Să le limpezești,/ Lungoarea s-o izgonești”. (descântec de lingoare, consemnat de Marcel Lutic în Timpul sacru. Sărbătorile de altădată).

Arhanghelii

Cea mai importantă sărbătoarea a începutului de Brumar este Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din 8 noiembrie, numită în Calendarul Popular „Arhanghelii”. În satele românești, sărbătoarea ține trei zile, de pe 8 până pe 10 noiembrie. Prima zi este Capul Arhanghelului, a doua – Mijlocul Arhenghelui, și a treia – Coada Arhanghelului. Se spune că cine va lucra în acest interval sacru de timp, va muri în chinuri grozave. Femeile împart de pomană, aprind lumânări, împlinesc rânduiala cuvenită Moșilor de Arhangheli. Când omu’ moare, nu s-a sfârșit cu el: sfârșește, da’ și începe…” (povestea unul dintre țăranii chestionați de marele etnolog și sociolog Ernest Bernea). În mito-filozofia românească neamul este format din cei vii și din cei plecați iar comunicarea este permanentă. Sufletele lor ne veghează, ne trimit semne, așteaptă marile sărbători de peste an să se întoarcă acasă, atunci când cerurile se deschid. Este perioada în care se aduc rugăciuni și ofrande celor morți în condiții violente, pentru că tot acum „a fost omorâtă” și vara.

Tot în aceste zile, finii aduc daruri naşilor. Acest lucru nu este deloc întâmplător, întrucât cele două lumânări ținute de naşi la cununie, sunt simbolurile Arhanghelilor Mihail şi Gavriil.

În imaginarul popular, Arhanghelul Gavriil este cunoscut drept vestitorul Naşterii Mântuitorului Iisus și – împreună cu Sf. Haralambie – stăpânitor peste ciumă. În schimb, Arhanghelul Mihail este cel care veghează la căpătâiul bolnavului iar când acesta moare, îi conduce sufletul în Lumea Cealaltă. Țăranii spun că țin sărbătoarea ca să aibă o moarte uşoară, iar drumul sufletului să-l urmeze pe cel al Raiului.

Arhanghelul Mihail este văzut drept un sfânt războinic, aflat de la începuturile lumii în luptă cu necuratul, încă din ziua în care unii îngeri au căzut din Rai, transformându-se, pe loc, în diavoli. Lupta lui va dăinui până la sfârșitul lumii, când va suna din trâmbiță iar morţii vor ieși din morminte. Până atunci, are grijă ca diavolii să nu fure sufletul omului atunci când îi iese din trup. Tot el este responsabil să păzească Luna și Soarele, în caz de eclipsă.

Se spune că Sfântul Mihail stă în ceruri numai de Vinerea Mare şi de Paşte, restul anului fiind mai tot timpul plecat cu treburi pe pământ. În Transilvania i se spune Sânmihai și se povestește că a fost un om ca toți oamenii, că s-a îndrăgostit de o fată frumoasă pe nume Stăncuţa, iar aceasta, după ce a luat-o de nevastă, s-a transformat într-o femeie rea, care i-a făcut viața amară. Pentru că Mihail a dat dovadă de multă răbdare şi înțelepciune, Dumnezeu l-a făcut Sfânt. Oamenii știu că, începând cu ziua lui, Sânmihai începe să slobozească gerul și zăpezile. Însă o face treptat, înfrigurând lumea puțin câte puțin, cu toate că nevastă-sa ar vrea ca iarnă să vină dintr-o dată, iar oamenii, nepregătiți, să înghețe de frig.

În unele zone, acestei sărbători i se spune “Vara Arhangheilor”, pentru că mai întotdeauna aduce zile însorite. Țăranii își iau astfel rămas bun de la anotimpul călduros și capătă nădejde pentru ieșirea cu bine din iarnă.

Năpustitul arieților/berbecilor

În comunitățile pastorale, ciobanii numesc sărbătoarea „Năpustitul arieților”. E perioada în care se amestecă berbecii cu oile pentru împerechere, iar cei doi Sfinţi sunt considerați „ocrotitori ai oilor”. „Prin Transilvania se obişnuieşte ca în această zi să se facă turta arieţilor, arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi. Acum arieţii se amestecă din nou cu oile şi, cu acest prilej, se face o turtă de făină de cucuruz ori de grâu, care, după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă această turtă cade cu faţa în sus, este semn că oilor le va merge bine când vor făta; dacă turta va cădea cu faţa în jos, se zice că le va merge rău. Ziua aceasta se socoteşte ca o sărbătoare mare; deci se sărbează cu desăvârşit nelucru.” (Tudor Pamfile – Sărbătorile la români).

Chipul și Numele

În biserica ortodoxă, chipurile celor doi Arhangheli sunt zugrăvite pe ușile altarelor bisericeşti, cel al Sfântul Mihail pe ușa dinspre nord iar cel al Sfântul Gavriil (Gabriel), pe cea dinspre sud. Amândoi sunt considerați sfinți protectori ai bisericii.

Arhanghelul Mihail, după încercarea la care au fost supuși toți îngerii înainte de Facerea Lumii, a rămas credincios lui Dumnezeu, fiind rânduit căpetenie peste oștile cerești. În ebraică, numele lui înseamnă “Cine este ca Dumnezeu”, sau „Puterea lui Dumnezeu”. Sf. Mihail apare în iconografie cu uniformă de soldat, ținând în mână sabia de foc cu care apără legea lui Dumnezeu și biruie puterea răului.

Numele arhanghelului Gavriil se traduce prin sintagma „Dumnezeu este puterea mea” sau „Apărătorul meu este Dumnezeu“ și este considerat mesagerul veștilor bune. Tradiția creștină spune că el a vestit nașterea Fecioarei Maria, apoi tot el îi apare în vis de Bunavestire, aducându-i vestea Întrupării Mântuitorului. Arhanghelul Gavriil este îngerul cu veșminte albe, care a răsturnat piatra de pe ușa Sfântului Mormânt, fiind martor al Învierii Domnului. De aceea, Arhanghelul Gavriil este zugrăvit în icoane ca purtător al unui semn divin – crinul alb.

No Comments

Post a Comment